Astăzi, de ziua Majestăţii Sale Regele Mihai, ce în sfârşit este sărbătorit cum se cuvine în această ţară ce nu-l merită, aşa cum nu-şi merită niciun conducător important din trecut, pentru că oricum ţara asta reuşeşte cumva să terfelească şi cele mai incredibile pagini de eroism şi istorie, un alt Rege ne-a părăsit definitiv, probabil obosit de viaţă, de preaplin, de indiferenţa noastră: Liviu Ciulei.
Cu Liviu Ciulei m-am întâlnit de câteva ori, dar de fiecare dată a avut puterea să mă impresioneze, şi asta nu pentru că eu mergeam să fiu impresionat de Marele Liviu Ciulei, ci pentru că asta ştia Maestrul să facă mereu, fără să-şi dea silinţa; impresiona prin modestie, prin bunătate, prin inteligenţă, printr-o imaginaţie extraordinară dar şi printr-o precizie nemaipomenită în ce făcea în teatru; Vorbea mereu cald şi avea un cuvânt bun pregătit pentru oricine. Iar ochii săi…sclipeau mereu cu o forţă incredibilă!
Nu pot scrie decât că, din păcate, România rămâne fără valori reale, şi că, cele care mai sunt, sunt ignorate de toţi cei care ar trebui să-i venereze mai întâi: de conducătorii mici, meschini, care nu cunosc termenul de cultură!
NIMENI, NICIODATĂ nu îl va putea înlocui pe Maestrul Liviu Ciulei! Şi asta fără doar şi poate. În aceste cazuri nu există zicală mai cretină decât aceea cum că „nimeni nu este de neînlocuit”! Şi deşi, din păcate, sunt mulţi directori de teatre, sau regizori (asta pentru că vorbim de domeniul unde Regele Liviu Ciulei excela şi strălucea în permanenţă) care folosesc această formulă pentru a-şi ascunde impotenţa de a ţine alături de ei oameni de valoare, şi atunci când îi pierd, sau sunt pe cale să îi piardă, aruncă aceste vorbe complet nereale ca…ameninţare!
NU! SUNT OAMENI DE VALOARE, DE MARE VALOARE, CARE NU POT FI ÎNLOCUIŢI! NICIODATĂ! Şi Maestrul Liviu Ciulei este unul dintre ei!
LA MULŢI ANI MAJESTĂŢII VOASTRE REGE MIHAI! V-AM AŞTEPTAT ŞI NE PLECĂM ÎN FAŢA DOMNIEI VOASTRE! BINE AŢI REVENIT AŞA CUM SE CUVINE ÎN ŢARA VOASTRĂ!
ADIO MAJESTATE LIVIU CIULEI! VOI PLÂNGE CA PENTRU O RUDĂ, CA PENTRU UN PĂRINTE, CA PENTRU UN MENTOR, PENTRU CĂ V-AM SIMŢIT CA TOATE ACESTEA ÎN ANUMITE MOMENTE ALE VIEŢII MELE!
CU SIGURANŢĂ DUMNEZEU N-A MAI RĂBDAT SĂ VĂ ÎMPARTĂ CU NOI, NEVREDNICII ŞI MAI ALES NERECUNOSCĂTORII, ŞI A DECIS SĂ VĂ CHEME LA EL! ADIO! SĂ VĂ FIE ŢĂRÂNA UŞOARĂ!