Da, chiar așa, ”trăim vremuri de căcat”!
Și asta nu numai pentru că Silviu Purcărete își retrage nominalizarea de la premiile UNITER în urma unor ”valuri” făcute de o regizoare de 43 de ani și niște alți tineri care…nu prea ajung la struguri! Sau nu mereu, pentru că regizoarea în cauză este posesoare a unui premiu UNITER pentru regie, deci….
Dar faptul că în țara asta și mai ales în această branșă, unde meseria ”se fură”, niște tineri îndrăznesc să renege valorile certe, reale, verificate, doar pe baza vârstei, e ceva incredibil! Sau nu numai a vârstei, ci și a sexului și a culorii pielii?? Sau și a orientărilor sexuale?! Păi ce facem fraților, cum e cu corectitudinea? Ah, e corect numai când e într-un singur sens…
Noi ne lipeam de pereți când ne întâlneam cu Mircea Albulescu, sau cu Dem Rădulescu, sau cu Ileana Berlogea, sau cu Olga Tudorache, pe holurile facultății! Sărmanii, s-au dus, dar măcar nu au apucat să fie numiți ”dinozauri” și aruncați la gunoi de niște persoane care, încă, nu au dovedit nimic! Sau nu mare lucru! Decât că sunt vocali și vor ca toată lumea să se încline doar în fața lor! Și toată lumea să facă doar ca ei. Și în general, că doar ei au dreptate, că așa s-au născut, cu dreptatea în sânge. Nu au învățat-o de la nimeni.
Păi cum facem tineri creatori, dacă ne renegăm valorile trecute? Oricum, prin alte părți a început: Shakespeare nu e deloc ”politically correct”, deci nu știu câte șanse mai are, de Molliere nici nu mai vorbesc, cărțile Agathei Christie sunt rescrise din aceleași motive (care motive?), chiar și filmele cu James Bond vor fi remontate, ca să nu mai vorbesc de ”Albă-ca Zăpada” și de ”Mica Sirenă”.
Dar dragi tineri talentați și vehemenți, dacă îi renegați pe toți, VOI DE LA CINE AȚI ÎNVĂȚAT? ȘI DE LA CINE MAI ÎNVĂȚAȚI?
Poate că așa ar trebui să fie facultatea de teatru acum? Să vină studenții și să studieze ei între ei, nu să vadă creațiile lui Liviu Ciulei, pe ale lui Octavian Cotescu, Amza Pellea, Toma Caragiu, Ion Cojar, Sanda Manu, Mitică Popescu, Leopoldina Bălănuță, Lucian Bratu, Lucian Pintilie și hai, că doar nu o să înșir sutele de uimitori artiști care au făcut viața românilor frumoasă de atâția ani și care au învățat zeci de generații următoare despre ARTA TEATRULUI. ȘI A FILMULUI!
Silviu Purcărete este regizorul cu care toți (sau majoritatea) actorilor vor să lucreze. Iar tinerii regizori vor să îi fie asistenți.
Dar nu despre Silviu Purcărete e vorba, ci despre completa lipsă de respect și, de fapt, nici despre asta! Ci despre inconștiența faptului că fără această temelie extraordinară, formată din acești iluștri artiști, mulți plecați, puțini rămași, edificiul vostru artistic (nu mai spun și cultural, că e prea mult…!) se va dărâma înainte de a fi ridicat în picioare, dragi tineri artiști și creatori.
Cum e posibil, mai ales de la o femeie, mai ales de la o creatoare, mai ales de la o artistă, să vină îndemnul de a ”huidui juriul UNITER” când din acel juriu face parte o minune de om, o persoană de un talent incredibil și, în același timp, de o delicatețe uriașă, Maria Miu! Cum să îți permiți tu să instigi la așa ceva?!?!
Cum să vorbești tu despre Alexandru Repan? Are o decizie de colaborator. Da, și? Aici era vorba despre activitatea lui artistică! Îl judecăm pe Eminescu după….sau după creația sa? Pe Nichita Stănescu după ce? Pe Mozart după…ce? Știți voi, cei tineri, ce însemna pe vremuri să semnezi o adeziune? Probabil că mult mai mulți decât cei ”descoperiți” au făcut-o, însă majoritatea o făceau ca să nu spună poezii patriotice la TV, sau să primească o repartiție pentru un apartament mai ușor. Unii da, au făcut rău și au turnat la greu! Dar, în general, aceia erau știuți de către colegii lor și marginalizați, pe cât posibil. Vă spun atât: Victor Ștrengaru, un minunat actor care, la un momendat a fugit ”fraudulos” în America, a spus că singura persoană care știa de intența lui a fost Alexandru Repan! Mai mult decât atât, Mitică Popescu, cel care a făcut pușcărie politică, i-a fost și el asistent la facultate lui Alexandru Repan și prieten bun până când a plecat dintre noi! Și pe deasupra tuturor lucrurilor despre care cei ce nu cunosc perioada ar trebui să se abțină să vorbească, aș înțelege să vorbească cineva care e imaculat, dar când ai o condamnare pentru trafic de droguri să ții lecții de morală…!!!!
Dar mă rog, nu caut scuze nicicum, nu vreau să se interpreteze faptul că acești oameni mi-au fost profesori și de aceea scriu ce scriu. Însă asta e realitatea!
Dacă vrem o busolă morală, trebuie să ținem cont de tot și de toate! Și da, senatul UNITER trebuie să-și facă mai bine treaba și să știe ce intenționează, iar apoi SĂ ÎȘI SUSȚINĂ POZIȚIA! Nu să se retragă la fiecare mică adiere de vânt.
Despre regizorul ucrainean nu mă pronunț, nu știu ce s-a petrecut, personal cred că, în urma sesizărilor făcute inițial de actorii ”molestați” ar fi trebuit ca acest regizor să nu mai calce în niciun teatru din țară. Și oricum, actorii să refuze să mai lucreze cu el! Dar aici revine și dicuția cu inexistența unui sindicat de breaslă, care nu există însă tot din cauza noastră! De fapt, a voastră! Pentru că nimic nu vă mulțumește și, dacă alții fac ceva, alții ”mai bătrâni” și cu experiență reală, voi întrebați de ce sunt ei la prezidiu? PENTRU CĂ EI L-AU FĂCUT, CA SĂ NE APERE ȘI PROTEJEZE PE TOȚI! Da, de aceea în țara asta dezbinată, noi suntem breasla cea mai dezbinată! Și aici vorbesc din experiență proprie, dar nu e acum momentul.
Dar voi vă plângeți că nu sunt recunoscute femeile-regizor? Sigur, Cătălina Buzoianu a fost demult, dacă era nominalizată iar, pesemne că și de ea v-ați fi luat, doar pe criteriu de vârstă! Și pe asta cu ”fondurile publice care sunt alocate mereu acelorași persoane batrâne”. Da, e mai ușor să mergi la sigur! Când bugetele teatrelor sunt cele mai mici din…lume probabil, nu îți permiți să riști foarte mult cu tineri sau cu tinere, care, de multe ori, vor să schimbe ceva (și nu știu exact ce), făcând altcumva (neștiind exact cum), dar doar de dragul de a face altfel, fără argumente artistice.
Dar aici nu e problema UNITER și a nominalizaților/nominalizărilor!
Da, teatrele ar trebui să acorde mai multe șanse tinerilor. Da, ar trebui să angajeze sau să dea de lucru mai multor femei regizor! Da, aceste tinere femei-regizor și tineri bărbați regizori ar trebui să dea mai multe șanse persoanelor binare, de culoare, samd. Dar, dacă intră în ideea piesei și servește scopului acelui text, sau ajută cumva. Nu doar de dragul de a intra pe o nișă ca să putem stârni o revoluție dacă lumea nu ne bagă în seamă!
Vina e a statului, că nu dă bani! Cu acești bani teatrele ar putea finanța nenumărate programe pentru oricine. Și ar putea angaja și femei regizor și de toate! Și statul e de vină că sunt atâția absolvenți de teatru! Și actori și regizori și scenografi samd. Aproape că putem spune că se încalcă CONSTITUȚIA! Care ”garantează dreptul la muncă”. Păi cum îl garantează dacă anual ies de pe băncile facultăților sute de actori și de regizori și de scenografi și de ani de zile posturile în teatre sunt blocate, nu se pot face angajări decât sporadic, sau…dacă moare cineva! (oare aici bateți când nu aveți loc de bătrânii regizori…?) Într-o țară care are mai puține teatre decât un singur oraș din alte țări și în care teatrul și cultura în general, sunt crunt subfinanțate!
Păi dragilor, dacă voi ”dați la gioale” celor câțiva mai experimentați decât voi, dar din aceeași branșă, celor în fața cărora ar trebui să vă înclinați cu respect, pentru că v-au fost profesori, sau mentori, sau exemple, sau toate la un loc și cei care au dus arta și experiența teatrală aici unde este acum, de unde voi vreți să o schimbați dar AVEȚI ACEST PUNCT DE PLECARE, CREAT DE EI, ce vă așteptați să facă cei dinafara fenomenului teatral? Ce vor înțelege spectatorii? Ce vor înțelege finanțatorii teatrelor? Ce vor înțelege parlamentarii și guvernanții, care mai apoi fac bugetele?
E vina juriului UNITER că a nominalizat spectacole bune și regii bune și actori buni, trebuia să nominalizeze cel puțin jumătate regizoare, scenografe, negrese, amerindieni, transexuali și puțin (măcar) din fiecare, ca să fie corect! Pentru ei! Ce conteaza unde e talentul de fapt, care spectacol e bun de fapt și cum e cu arta și cu teatrul în realitate! Că juriul UNITER e vinovat că teatrele nu au mai multe regizoare! Și tot juriul UNITER e vinovat că Silviu Purcarete a montat un spectacol pentru a cărui regie merită să fie (da, a câta oară!!) nominalizat! PENTRU CĂ MERITĂ! Dar nu, trebuie să fim corecți! Pentru unii!
Da, nu există democrație în teatru! Părerea mea e așa: jos laba de pe teatru și de pe artă! Arta bună e buna și atât! Nu contează cine o face! Nu veniți cu mofturi ca prin alte părți că se suspendă reprezentațiile cu ”Așteptându-l pe Godot” pentru că ”s-a aflat” că la casting au fost chemați doar bărbați!! DA! AȘA SPUNE AUTORUL ÎN PRIMUL RÂND: DOI BĂRBAȚI! ȘI ROLURILE SUNT CU DOI BĂRBAȚI!
O să îl citez acum pe Adrian Pintea (da, știu, și el e mort, și el ar fi fost printre ”bătrânii albi” de care vă luați voi, și el putea fi judecat de unii rău intenționați după alte criterii, dar a fost un munte de talent și dedicație!):
”DACĂ VREODATĂ VOI ÎNDRĂZNI SĂ-I UIT…
Să nu-mi dați voie să-i uit! Trageți-mă de mâneca zilei de lucru, smulgeți-mi țigara dintre degete, pălmuiți-mă fără milă în fața Teatrului „Bulandra”, vîrîți-mi ace înroșite în ceafă, zdrobiți-mi degetele în deschizătura spre ziuă a ușii, confiscați-mi hârtia și creionul, stingeți-mi luminile de scenă la apogeul celui mai orgolios monolog, alungați-mă dintre voi, orbiți-mi tristețea, durerea si iubirea, dacă vreodată VOI ÎNDRĂZNI să-i uit…
Plângeți-mă fals și de circumstanță, dacă în timpul numărat al vieții mele de actor și de om voi avea nerușinarea de a uita: ultima plimbare, noaptea, pe sub pasaj, cu TOMA CARAGIU… Schimbul de țigări proaste (ca pe front) dintre mine si CORNEL COMAN; Încălecatul zănatic alături de MIMI PETRUȚ… Răsfoitul fierbinte al ultimei cărți de poezie a magului EMIL BOTTA… Repetițiile din cofetăria blajină a lui FORY ETTERLE… Rîsul bărbătesc si imperial al chinuitului AMZA… Iubirea misterioasa, umblând pe lume învăluită in aburi de cafea turcească a ELIZEI PETRĂCHESCU… Întâlnirile formidabile cu straniul și caldul VASILE NIȚULESCU… Fabulosul GHEORHE DINICĂ… Splendoarea duioasă care este MARIANA MIHUȚ… Severa și delicata IRINA PETRESCU… Distinsa GINA PATRICHI… Fantasticul VICTOR REBENGIUC… Campionul memoriei scenice ION MARINESCU… Înfometatul de teatru MIRCEA ALBULESCU… Hîtrul ardelean ION BESOIU… Ironicul maestru RADU BELIGAN… Fenomenul de seriozitate profesională OLGA TUDORACHE (un fel de profesoară a noastră a tuturor)… Doamna teatrului românesc CLODY BERTHOLA… Să nu-mi dați voie să uit că atâta carne din carnea sufletului meu de om e ruptă din carnea sufletului lor fără seamăn!
Trageți-mă de cotul hainei mele peticite de actor ÎNCĂ PREA TÂNĂR ȘI NEPRICEPUT, și zvârliți-mi în față: n-ai știut, n-ai văzut, n-ai înțeles la timp cine îți punea atunci mâna pe umăr și îți spunea, rîzînd colosal: ‘Du-te înainte, băiete, că merită, pe cuvânt că merită!’
N-am nevoie de pioșenia respingătoare a bocitoarelor de profesie, ci doar de mândria că sufletul meu este de pe acum bogat și NU-I VA UITA NICIODATĂ!”
ADRIAN PINTEA
Deci, dacă voi nu numai că vreți să îi uitați, dar îi și ponegriți și dați apă la moară celor care vor și așa să suprime cultura în țara asta, cui serviți voi, tineri artiști care dați cu pietre??
O citez și pe Theodora Herghelegiu ”regizor independent, dramaturg, femeie, româncă, neafiliată politic, o veterană a protestelor anti-sistem”, dar, fiind trecută de 50 ani, pesemne și ea cam bătrână, nu? Dar măcar e femeie, e regizor și a și demonstrat:
”APEL CĂTRE COLEGII INDEPENDENȚI MAI TINERI
Să fii artist înseamna să fii un om sensibil; un om a cărui existență se definește prin creație și prin bucuria lucrului la scenă, nu un agitator de pe FB care aprinde fitile periculoase, dinamitand structuri despre care nici macar nu știe cu ce se mănâncă. Menirea noastra este sa producem artă, nu deranj mediatic. Luati-vă seama și pricepeți odată pentru totdeauna că mișcări precum cancel culture, sau lozinci gen ”moarte supremației bărbaților albi cis” nu fac decat să distrugă depozitul de valori culturale pentru care s-a muncit pe viață și pe moarte și s-a luptat genrație după generație. Activismul asta neobolșevic este un cancer oribil, cu efect de boomerang – se va intoarce împotriva noastra la un moment dat.
Vă invit să reconsiderați toată acestă gherilă dubioasă din social media ultimelor zile și să reparați deranjul impardonabil produs unor oameni de înaltă ținută artistică.
Vă invit sa reveniti la vibe-ul înțelepciunii si la respectarea valorilor pe care niciun activism politic, ori ideologic nu le pot anula, ever.
Vă invit să construiți, nu să darâmați! Iar daca e musai să dărâmâm, haideți să aruncăm în aer prostia și sub-cultura, nu reperele artistice naționale.
Vă invit să fiți mai buni ca ei prin prestație artistică, nu prin isteria unor postări delabrate moral!
Vă invit la respect, la rațiune și la bun simț.
Vă invit la demnitate, la decență și la politețe.
Vă invit la reconsiderarea idealurilor pe care le aveați când erați foarte tineri și care acum au fost arestate, sau confiscate de comandamentele unor politici strâmbe; defecte. Ca de exemplu normele periculoase si toxice ale corectitudinii politice.
Vă invit să vă faceți o introspecție drastică și să disociați frustrările ieftine de autenticele nemultumiri profesionale.
Vă invit să va băgați mințile-n cap. Opriți hatereala asta penibila, dragi colegi. Nu ne face cinste!
Vă invit să vă comportați ca niște reali creatori, nu ca niște militanți neostalinști.
Vă invit la generozitate și la asumarea acestui adevar: în Artă e loc pentru toată lumea! Ați fost validați; sunteți validați! – sunteți promovați și premiați. Ați ocupat poziții de unde vă faceți auziti. OK, ce aveți de spus de pe acele poziții? În afară de a denigra pe toată lumea și de a inventa enormități prin care să discreditați colegii din alte generații? Nu v-ati săturat să tot aruncați cu lături în capul oricui se nimereește să aibă altă părere? Nu vreți să încercați eleganța, pentru variație?
Vă invit să va re-evaluați propria conștiință și să vă priviți în oglindă cu ochii simplului făcător de teatru, al cărui rost este să adauge, nu să anihileze.
Vă invit și să luați atitudine civică atunci când vă este încălcată libertatea, nu atunci când vă este lezat orgoliul.
Vă invit să dați la cap ego-ului și să udați la rădăcină dragostea pentru teatru. Chestia aia modestă, care nu fuge după gratificații și vizibilitate, ci se bucură cu discreție de magia profesiei,
Vă invit la deschidere spirituală și la toleranță.
Vă invit să ne dăm refresh.”
THEO HERGHELEGIU
Dragilor, în final, așa cum spunea Maestrul și Marele Profesor Ion Cojar, când teatrul e frumos, e frumos, când e urât, e foarte urât: Ion Cojar despre…teatru! – YouTube