Adio Comisare!
Nu! Nu voi scrie despre Sergiu Nicolaescu! Nici despre faptul ca îl cunosc de când m-am născut. Mai exact…de 40 de ani! De când fratele meu, Cristian Şofron, filma la un film de excepţie aş spune: „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte!” În care juca o pleiadă de genii ale actoriei, în frunte cu URIAŞUL Amza Pellea.
Nu voi spune nici cum a fost apoi lucrul cu Sergiu Nicolaescu. Munca alături de el. Filmele alături de el.
Nu voi spune că NIMENI în ţara asta n-a r fi fost în stare să facă ce a făcut el, că a inventat în nomenclatorul român denumirea de „cascador”, că…multe altele…!
Îi las pe cei care habar nu au ce înseamnă un decupaj regizoral, şi ce înseamnă filmarea unei singure secvenţe de film cu 2-3000 de oameni să scrie cât de vândut comuniştilor era, sau ce securist era, sau…
Dar voi spune: Drum bun, Comisare! Şi nu ne acuza!
Sunt sigur că atunci când ne vom reîntâlni mă vei întreba iarăşi: „mai ţii minte când ne-am cunoscut?”
Drum bun…