A plecat şi Şerban Ionescu… Pelicanul nostru drag, vesel, plin de viaţă, a decis că nu mai poate lupta.
Oricum bătălia era nedreaptă! Şi chiar dacă în ultima perioadă tot felul de neaveniţi şi mici, prea mici mormoloci ai existenţei i-au umbrit uşor memoria, noi ştim să tragem vălul şi să ni-l amintim pe el aşa cum era!
Şi iar ne va fi greu. Şi mai greu. Pentru că era al nostru, era drag, era bun, era Ion, era Şerban, era Pelicanul! Pentru cine nu l-a cunoscut, şi a auzit doar de drama sa din ultima perioadă, va fi greu să inţeleagă ce om vesel şi tonic era. Iar pentru toţi cei ce au comentat negativ în ultima perioadă „vâlva” ce se făcea pentru tratarea lui Şerban am un răspuns: Da! Şerban Ionescu merita tot efortul! Şi chiar nu s-a făcut destul!! Toate valorile reale merită tot efortul! Pentru că plebe e multă, prostime şi mai multă. Precum cei ce l-au murdărit şi asociat cu tot felul de inepţii în ultima perioadă! Valori avem puţine. Şi ar trebui să le apărăm, să le protejăm, să le cultivăm cu orice preţ. Să le avem alături de noi cât mai mult timp. Şi aşa statul român nu e interesat deloc de cultură! Măcar de sănătatea celor ce fac cultură la superlativ să se intereseze! Şi Şerban o făcea! Generaţii întregi, infinite, vor rămâne cu imaginea sa din „Ion”.
E greu, e păcat, e trist… Şerban dragule, deşi ne-ai avertizat, chiar având puterea să mai faci haz de necaz şi pe ultima sută de metri, noi tot nu am vrut să te credem! Am sperat până în ultima clipă că e o farsă de-a ta, o gluma ce ţi-o joci inclusiv ţie… Dar tu chiar ne-ai părăsit!!! Şi doare!
Drum bun dragule, bucură-te măcar acum că ai scăpat de un chin nedrept. Cum nedreaptă e şi soarta ce te-a chinuit şi ni te-a luat.
Iartă-i pe cei ce te-au vorbit aiurea doar de dragul de a se băga în seamă şi de a se alătura numelui tău. Căci ei singuri nu înseamnă nimic, absolut nimic în ţara asta!
Odihneşte-te în pace dragă Pelicane!