Întâi de toate, e cetăţean român. Născut în Bucureşti, pe 28 octombrie 1969, în jurul orei 7:00 A.M.

Tatăl – Ion, colonel în armata română, care, ca pe toţi pensionarii, statul român l-a aruncat ca pe o măsea stricată în momentul când s-a pensionat. S-a chinuit cinci ani înainte să moară, în august 2002.

Mama – Maria, cea care i-a insuflat dragostea de arte şi care şi acum vibrează la fiecare încercare artistică a fiilor săi. Deoarece da, are şi un frate, cu 11 ani mai mare, tot actor, la teatrul „Nottara”, pe numele său Cristian Şofron, care are o activitate cinematografică şi teatrală extrem de bogată şi de invidiat.

Zodia: Scorpion, iar dupa horoscopul chinezesc, Cocoş.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

La vârsta de 6 ani a început să joace tenis. Pentru următorii trei ani de zile, a crezut că acesta va fi viitorul său. Toate astea până într-o zi când a rupt la antrenament racordajul unicei sala rachete de tenis. Şi, fiindu-i prea ruşine să le spună părinţilor de această întâmplare – care în afară de faptul că putea însemna suspiciuni pe tema valorii sale ca tenisman (daca ar fi zis că e prea prost jucător, şi de aceea a rupt racordajul?), ar fi costat contravaloarea racordajului – Cosmin a renunţat să se mai ducă la antrenamente. A rămas însă un mare fan al tenisului. Şi ocazional, mai şi joacă.

În şcoala, e un elev model (mă rog, măcar primii ani din şcoala primară). Şi, în mod ciudat, îi place foarte mult matematica.

Primul film îl face la vârsta de 7 ani. Atunci, când deja fratele său era „lansat”, apare o oportunitate care îi va schimba viaţa micuţului (pe atunci) Cosmin Şofron. Primul film, în regia domnului Lucian Bratu, avea să fie o experienţă atât de plăcută, cu toate neajunsurile sale, încât îi va da tânărului de doar 7 ani o nouă perspectivă.

Urmează doi ani mai târziu o colaborare cu regizorul Andrei Blaier, pentru serialul de televiziune „Lumini şi Umbre”, unde Cosmin are şansa să îi întâlnească pe doi din „Titanii” artei actoriceşti româneşti: Mitică Popescu şi Gheorghe Dinică.

După care, colaborările în filme au tot fost, prin studiourile din Buftea toată lumea cunoscându-l deja pe micul Cosmin Şofron. Ba chiar, erau producători care glumeau spunând: „Băi, dar nu se mai fac la noi filme fără Cosmin?”.

La vârsta de 13 ani Cosmin Şofron face filmul „Vreau să ştiu de ce am aripi”. Un film care va fi într-adevăr un moment de referinţă şi pentru el, ca viitor actor, dar poate şi pentru filmul românesc, având în vedere nenumăratele premii pe care acest film le-a luat, şi în ţară şi în afara ei.

Aici, începe să conştientizeze dorinţa lui de a se exprima artistic, mai ales că are ocazia să o facă alături de alte mari, uriaşe nume de actori români: Ovidiu Iuliu Moldovan, Valeria Seciu, Gheorghe Cozorici, Ştefan Sileanu, Rodica Tapalagă, dar şi alături de cea care va cântări enorm prin comportamentul şi atitudinea sa la decizia ulterioară a tânărului Cosmin Şofron de a se face actor: Olga Tudorache.

Ca să facem o poveste lungă scurtă, după ce mai joacă în câteva filme, („Marele Premiu”, „Extemporal la dirigenţie”, şi altele), se găseşte în faţa întrebării: „ce vrei să te faci când vei fi mare?”

Şi deşi bun la matematică, ba chiar cu certe înclinaţii practice spre electronică, decide totuşi că viitorul său se află în actorie.

Cam la vârsta asta, fiind puţin prea slăbuţ, se hotărăşte să încerce practicarea unor sporturi „extreme”. Şi de aceea se înscrie la un club de Judo. Dar cam după 2 ani de trânteli pe saltea, realizează că e un sport puţin cam prea „extrem” pentru el, aşa că renunţă.

Şi cu toate că prima sa întâlnire cu examenele de admitere la „Academia de Teatru şi Film” nu este una tocmai fericită, el având o criză de rinichi în timpul probei scrise de limba română, pe care trebuie să o abandoneze, şi deci să pice examenul, nu renunţă la idee.

După ce Revoluţia din decembrie 1989 îl găseşte în armată, unde-şi „servea patria”, fapt care nu i-a fost deloc uşor, fiind o experienţă urâtă, tristă, adâncă, şi care a rămas în memoria sa şi printr-o replică pe care singur a avut-o în dormitorul de lângă Ministerul Apărării Naţionale, unde era „cazat” pe perioada stagiului militar: „Oare au început să circule autobuzele, că tancurile au plecat…!” Această replică pe cât de absurdă pare, şi pe cât de nedreaptă şi dură e într-o ţară civilizată care era în timp de pace, era realitatea acelor clipe.

img_4493

După momentul dur al revoluţiei, se angajează la Teatrul Masca, ca actor, în trupa condusă de Mihai Mălaimare. Şi urmează o perioadă excepţională pentru tânărul actor Cosmin Şofron. În primul rând pentru multitudinea de mijloace scenice de exprimare pe care o învaţă în acest teatru, mare parte datorată directorului teatrului, actorul Mihai Mălaimare, apoi prin extraordinarele turnee pe care le face în străinătate, unde toate spectacolele în care joacă sunt premiate şi elogiate.

O perioadă pe care nu o va uita niciodată, şi care l-a îmbogăţit şi profesional, şi sufleteşte. O experienţă unică, la un teatru unic.

Însă, după 4 ani de colaborare cu teatrul Masca, tânărul Cosmin Şofron realizează că, deşi avea echivalare de studii de la Ministerul Culturii, atestare pe post de actor, şi aşa mai departe, totuşi diploma de facultate îi lipsea. Şi de aceea, în 1994 se hotărăşte să dea din nou examen la Academia de Teatru şi Film şi intră la clasa marelui actor Alexandru Repan. Aici, are ca asistenţi pe Mitică Popescu, pe care îl reîntâlneşte după atâţia ani de la colaborarea în „Lumini şi umbre”, şi pe Victor Ştrengaru. Perioada de facultate este iarăşi una extraordinară din viaţa sa, mai ales că toţi cei care alcătuiau catedra de actorie a clasei sale, în frunte cu domnul Alexandru Repan, erau actori nemaipomeniţi care ştiau ce să-l sfătuiască. Iarăşi nenumărate turnee, festivaluri, spectacole cu colegii de la regie, toate facând ca perioada facultăţii să fie una memorabilă.

La terminarea facultăţii s-a văzut ca orice tână actor în faţa unui drum uşor nesigur. Colaborează în multe spectacole la teatrele Bulandra, Nottara, Excelsior, Act, în Bucureşti, la Teatrul National Buzău, şi în cele din urmă, în anul 2003 se angajează oficial în trupa teatrului Excelsior, condus de Maestrul Ion Lucian.

În tot acest timp de după terminarea facultăţii are o deosebit de plină activitate în televiziune, fiind prezentator al unor emisiuni de succes, cum ar fi „Cazuri şi necazuri în dragoste”, sau „Jumătatea ta”, emisiuni ce işi găsesc locul în grilele programelor de televiziune mai mulţi ani la rând.

Actualmente desfăşoară în paralel cu activitatea de la teatrul Excelsior şi o intensă activitate ca regizor de dublaj şi traducător pentru studiourile de dublaje desene animate, în special pentru renumita firmă Disney.

În septembrie 1999 s-a căsătorit cu Elisabeta (acum Şofron) şi e la fel de fericit ca în prima zi şi acum.

Cam ăsta ar fi, pe scurt, Cosmin Şofron